Istoric

Comuna Perișoru este atestată documentar din anul 1928.
Situată în partea de sud a Bărăganului, pe aceste meleaguri călărășene, așezarea va începe o viață efervescentă încă din a doua parte a secolului al XIX-lea. Autoritățile timpului aveau să acorde o atenție deosebită punerii temeinice în valoare a Bărăganului prin cultivarea terenului, caracteristică a pătrunderii capitalismului în agricultură. Fenomenul valorificării superioare a potențialului agricol din această regiune va duce treptat la schimbarea tânărului păstor în agricultor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX pe actualul teritoriu administrativ al comunei Perișoru se aflau moșii întinse ca: moșia Seceleanu, moșia Pribegeanu, moșia N.D. Popa, moșia Gorgănescu, moșia Formuraki, moșia Măinescu, exploatații agricole ce cuprindeau de la câteva sute până la peste 1900-2000 pogoane.
Se ajunge ca la începutul secolului al XX-lea unele din aceste exploatații agricole să fie adevărate podoabe ale agriculturii românești. Este și cazul moșiei Seceleanu, situată în zona satului Mărculești Gară. La început, așezarea s-a format din locuitorii târlelor: Perișoru, Puțul Grecului și Cealâcu ce se aflau în apropierea actualei vetre de sat, măsurată în anul 1924. Locuitorii acestor mici așezări omenești numite târle proveneau din foștii mari muncitori agricoli ce au lucrat pe moșiile proprietarilor sau ale arendașilor unde-și aveau acum locuințele formate la început din bordeie sau colibe.
Din analiza documentelor cartografice de la începutul secolului al XX-lea se observă că pe teritoriul actual al comunei Perișoru sunt reprezentate un număr de 8 târle (Dorojan, Cealih, Muselia, Perișor, Puțul Grecului, Pazarghidean, Cărarea, Scordufu).