Monografia comunei

Comuna Perișoru este situată în sud-estul României, la intersecția paralelei de 44. 45' 30 " latitudine N cu meridianul de 27. 55 ' 20" latitudine E având o suprafață de 21.346 ha.
Teritoriul administrativ al comunei Perișoru se învecinează cu:

• comunele Sudiți și Cosâmbești, județul Ialomița – la nord;
• comuna Săveni, județul Ialomița – la nord-est;
• comuna Ștefan cel Mare – la est;
• comunele Borcea, Jegălia și Unirea – la sud-est;
• comunele Dichiseni și Roseți – la sud;
• comunele Dragalina și Ștefan Vodă – la vest.

Geomorfologic, comuna Perișoru este situată în Câmpia Română, în sud-estul Câmpiei Bărăganului (Câmpia Mărculeștiului).
În partea sudică, de la vest la est, pe o lungime de aproximativ 12 km este străbătută de calea ferată București - Constanța, Autostrada Soarelui (A2) și Drumul Național DN3A, Lehliu-Fetești.
De la nord la sud se întinde pe o lungime de aproximativ 22 km și este traversată de drumul interjudețean Cosâmbești (județul Ialomița) - Jegălia (județul Călărași).
Din punct de vedere teritorial - administrativ se compune din satele Perișoru, Tudor Vladimirescu și Mărculești Gară.
Locuitorii comunei au acces indirect la calea ferată București Constanța prin halta Recolta, situată la circa 0,50 km de satul reședință de comună, iar transportul auto cu mijloace de transport în comun, este asigurat de întreprinzători particulari.

Comuna Perișoru este atestată documentar din anul 1928.
Situată în partea de sud a Bărăganului, pe aceste meleaguri călărășene, așezarea va începe o viață efervescentă încă din a doua parte a secolului al XIX-lea. Autoritățile timpului aveau să acorde o atenție deosebită punerii temeinice în valoare a Bărăganului prin cultivarea terenului, caracteristică a pătrunderii capitalismului în agricultură. Fenomenul valorificării superioare a potențialului agricol din această regiune va duce treptat la schimbarea tânărului păstor în agricultor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX pe actualul teritoriu administrativ al comunei Perișoru se aflau moșii întinse ca: moșia Seceleanu, moșia Pribegeanu, moșia N.D. Popa, moșia Gorgănescu, moșia Formuraki, moșia Măinescu, exploatații agricole ce cuprindeau de la câteva sute până la peste 1900-2000 pogoane.
Se ajunge ca la începutul secolului al XX-lea unele din aceste exploatații agricole să fie adevărate podoabe ale agriculturii românești. Este și cazul moșiei Seceleanu, situată în zona satului Mărculești Gară. La început, așezarea s-a format din locuitorii târlelor: Perișoru, Puțul Grecului și Cealâcu ce se aflau în apropierea actualei vetre de sat, măsurată în anul 1924. Locuitorii acestor mici așezări omenești numite târle proveneau din foștii mari muncitori agricoli ce au lucrat pe moșiile proprietarilor sau ale arendașilor unde-și aveau acum locuințele formate la început din bordeie sau colibe.
Din analiza documentelor cartografice de la începutul secolului al XX-lea se observă că pe teritoriul actual al comunei Perișoru sunt reprezentate un număr de 8 târle (Dorojan, Cealih, Muselia, Perișor, Puțul Grecului, Pazarghidean, Cărarea, Scordufu).

Teritoriul administrativ al comunei Perișoru este poziționat geografic în sud-estul României în partea sudică a Bărăganului din Câmpia Română pe platforma cuprinsă între lunca Dunării la sud și Lunca Ialomiței la nord, în partea de N-E a județului Călărași.
Sub aspect morfologic zona cercetată aparține reliefului de câmpie, făcând parte integrantă din Câmpia Română, subunitatea Câmpia Bărăganului. Câmpia este aproape netedă, numai în partea nordică existând câteva crovuri. Altitudinea este în jur de 60 m. Relieful întâlnit pe teritoriul comunei face parte din regiunile joase ale țării noastre și este dispus în trepte ce coboară de la nord către sud. Partea cea mai înaltă cuprinde aproximativ o cincime din teritoriul administrativ al comunei Perișoru. Așadar, relieful localității se caracterizează printr-o unitate geomorfologică întinsă, tabulară și relativ netedă, presărată în partea nordică cu câteva crovuri. Această unitate de relief constituie zona centrală a comunei. Pe această unitate de relief s-au dezvoltat așezările Perișoru, Tudor Vladimirescu și Mărculești Gară.
În partea de sud a localităților se află cea mai joasă formă de relief.

Sub aspect morfologic zona cercetată aparține reliefului de câmpie, făcând parte integrantă din Câmpia Română, subunitatea Câmpia Bărăganului.
Județul Călărași cuprinde mai multe tipuri principale de relief care aparțin Câmpiei Române respectiv câmpie tabulară acoperită cu loess, de tip Bărăgan, câmpie tabulară fragmentată, de tip Burnas, câmpie piemontană de asemenea, acoperită de loess (Vlasia), lunci puternic aluvionate de tipul Argeșului și Dâmboviței, lunci de tipul bălților (Dunărea), văi și vălugi largi și băltite de tipul Mostiștei, precum și terase.
Relieful relativ variat, se grupează în patru unități mari: Câmpia Bărăganul Moștiștei (Bărăganul Sudic), Câmpia Vlăsiei, Câmpia Burnas și Lunca Dunării.
Câmpia Bărăganul Moștiștei se extinde între malul drept al Ialomiței și malul Dunării, fiind cuprinsă în județ cu peste 2/3 din suprafața totală. Este ușor asimetrică cu terasele Dunării, dar și spre est. Astfel are 60 -70 m altitudine în nord - vest, coborând la circa 40 m în sud și est. Bărăganul Moștiștei se subdivide în trei unități fiecare cu subunități: Câmpia Moștiștei, Câmpia Lehliu și Câmpia Mărculești.
Câmpia Vlăsiei este cuprinsă în județul Călărași prin porțiuni restrânse aparținând unor subunități ale sale Câmpia Moviliței, Câmpia Bucureștiului și Câmpia Calnaului. Are altitudini cuprinse între 50 m și 75 m și este presărată cu nenumărate crovuri.
Câmpia Burnas aparține județului prin partea sa de est care este cea mai diversificată sub aspect morfologic. Se compune dintr-o fâșie de câmp alungită pe limita nordică și patru terase ale Dunării. Câmpia are 75 - 80 m altitudine, acoperită de un strat gros de loess și cu crovuri rare.
Lunca Dunării se subdivide în trei compartimente Lunca Greacă, Lunca Călărași și Balta Borcea. Lunca Greacăș, extinsă până la Argeș, se dezvoltă exclusiv pe stânga Dunării, are lățimi relativ uniforme de 6 - 9 km și altitudini de 14 - 15 m. Lunca Călărași este în general dezvoltată tot numai pe stânga Dunării, dar este inegală ca lățime. Cu mici excepții a fost îndiguită și secată. Balta Borcea începe de la sud de Călărași, unde se desprinde Brațul Borcea.
Aspectul general al bălții este acela de brațe cu grinduri înalte pe margini, ce închid depresiuni centrale mari, divizate în cuvete mai mici.
Balta este îndiguită, ca și părți din lunca externă și desecată deși apa mai rămâne pe privaluri, foste meandre sau brațe părăsite ce se află sub nivelul pânzei freatice.
Ca urmare a poziției sale geografice comuna Perișoru se situează într-o zonă de relief neted, ușor vălurit.
Teritoriul se încadrează în marea unitate Câmpia Romănă, iar ca subunitate la limita dintre Câmpia Nana și Lunca Călărași. Adâncimea de îngheț este de 0,7-0,8 m conform STAS 6054/77.

Rețeaua hidrografică se compune din 2 bazine hidrografice, Bazinul Dunării și al Argeșului și dintr-un subbazin, cel al Mostiștei.

Fluviul Dunărea, care delimitează teritoriul județului în sud și sud- est de la km 300 (Cernavodă) la km 450 (Gostinu), se desparte în două brațe: Borcea pe stânga și Dunărea Veche pe dreapta - care închid între ele Balta Ialomiței sau Insula Mare a Ialomiței.

Rețeaua hidrografică a județului este tributară în totalitate fluviului Dunărea. În afara râurilor Argeș și Dâmbovița, care prin sectoarele lor inferioare drenează partea de SV a județului, celelalte râuri de mai mică importanță aparțin rețelei autohtone. Dintre acestea sunt de menționat Mostiștea (1734 km²), cu izvoarele în județul Berza (66 km²), Zboiul (100 km²).

Densitatea medie a rețelei hidrografice de numai 0,12 km/km² este una din cele mai scăzute din țară. De remarcat faptul că în partea de NE a județului densitatea este practic nulă. Pe teritoriul județului Călărași Dunărea are o lungime de 150 km. Debitul mediu multianual al Dunării este de 5890 mc/s la intrarea în județ și cca 5970 mc/s la ieșire. Debitul se dirijează în principal pe Dunărea Veche (90% ), brațul Borcea fiind slab alimentat (cca 600 mc/s). După legătura acestuia cu brațul Răul procentul crește la cca 60%, ceea ce face că navigația să fie dirijată în prezent pe traseul Dunărea Veche Răul - Borcea.

Afluentul cel mai important al Dunării în cadrul județului este râul Argeș, care se varsă în aceasta în amonte de Oltenița la km 431 + 0500. Intrarea în județ se face în aproprierea localității Budești cu o suprafață de bazin de aproximativ 9200 km², iar la vărsare, aceasta crește la 12590 km². Creșterea suprafeței de bazin se datorează în principal afluentului acestuia, Dâmbovița ( 2830 km²) pe care îl primește în aval de Budești. Debitul mediu multianual al râului Argeș la intrarea în județ este 56 mc/s, iar la vărsare ajunge Ia 73 mc/s.

Lacurile din județul Călărași sunt în general de natură antropică, reprezentate prin iazuri răspândite în majoritate pe valea Mostiștei și afluenții acestuia, pe Rasa, Luica, Zboiul, Berza și Pasărea. Dintre lacurile naturale trebuie menționate în primul rând limanele fluviale situate de-a lungul Dunării și anume: Mostiștea, Gălățui cu Potcoavă, amplasate pe cursul inferior al văii Berza. Lacurile de luncă mai numeroase altădată sunt reprezentate astăzi doar de Ciocănești și Iezer - Călărași din Lunca Dunării, Mitreni din lunca Argeșului și Tătarul din Lunca Dâmboviței. Pe baza datelor provenite din forajele hidrogeologice, în zona cercetată au fost separate trei tipuri de acvifere: freatic, de medie adâncime și de adâncime.

Acviferul freatic este alimentat din apele de suprafață și din precipitațiile atmosferice. Acviferul prezintă variații mari din punct de vedere al capacității de debitare și este constituit din unul sau două straturi cu legături hidrodinamice între ele. Acest acvifer a fost interceptat printr-o serie de foraje executate în zonă, dar nu este captat decât în fântâni sătești, deoarece, datorită poziției sale, se află în strânsă interdependență cu apele de suprafață, fiind vulnerabil la poluare. Acest acvifer este localizat în depozitele holocene și constituie o sursă locală de alimentare cu apă.

Acviferul de medie adâncime se situează în nivelele poros-permeabile ale depozitelor pleistocen mediu-pleistocen superioare. Complexul este constituit din 4-5 strate permeabile subțiri, fără mare continuitate areală, cu o granulometrie fină până la grosieră și cu o comunicare hidraulică pe verticală destul de redusă, separate de intercalații argiloase sau argilo-marnoase impermeabile. Alimentarea acestui complex se realizează din precipitații și din rețeaua hidrografică pe la capetele de strat (Nisipurile de Mostiștea aflorează pe valea Mostiștei și pe valea Ialomiței, iar Formațiunea de Coconi, pe valea Argeșului, pe valea Neajlovului și pe va1ea Mostiștei, precum și prin drenarea locală a apelor freatice sau a celor de mare adâncime.

Acviferul de adâncime este cantonat în depozitele poros-permeabile de vârstă romanian superior- pleistocen inferioară (Formațiunea de Frățești). Din studiul apelor subterane reiese că direcția generală de curgere a fluxului subteran de adâncime este VSV - NE și este influențată de cursul fluviului Dunărea. Nivelul apei freatice este influențat de regimul pluviometric. Valoarea amplitudinii variației nivelului freatic este maximă în zona de luncă, scăzând la valori de circa 1 m pe terase. Datorită caracteristicilor hidrologice diferite ale straturilor acvifere, Lunca Dunării a fost împărțită în mai multe sectoare:

• sectorul Oltenița Călărași cuprinde un complex permeabil alcătuit din prafuri nisipoase, nisipuri fine și medii, iar la baza din pietrișuri și bolovănișuri. Acest complex are grosimi cuprinse între 5m și 25 m, iar debitul pânzelor freatice variază între 0,6l/s și 8l/s pentru denivelări de 0,5m - 1,8 m. Apele sunt dure și cu un bogat conținut de fier.
• sectorul corespunzător Bălții Borcea are un complex permeabil cu grosimi ce ating 35 m. Stratul acvifer cantonat în aceste depozite are un debit cuprins între 0,5l/s și 3 l/s pentru denivelări de 1,2 m-1,7 m. Apa are o duritate mare și un conținut ridicat de fier și sulf.

Caracterizarea climaterică a zonei:

Clima este continental temperată, cu o temperatură medie anuală de 11°C, luna cea mai rece este ianuarie, cu o temperatură medie de -15.0°, iar cea mai caldă lună este iulie, având o temperatură medie +33,0°.

Vânturile predominante pe teritoriul comunei sunt cele care bat din sectorul de nord și nord-est, precum și cele din vest și sud-vest, mai cunoscute fiind Crivățul și Austrul din prima categorie și Băltărețul din a doua categorie.

Precipitațiile medii anuale sunt de 500 mm, din care 72% cad în timpul perioadei de vegetație - lunile mai-iunie. În anotimpul de vară cad numai 35% din totalul precipitațiilor anuale , având caracter torențial. Frecvența anilor secetoși este foarte mare, de peste 40%. Perioadele de secetă mai frecvente sunt de 10-14 zile în lunile mai-iulie și în jur de 30 zile la începutul primăverii și mai ales la începutul toamnei. În general iernile sunt bogate în zăpadă, care adesea este viscolită. Din datele furnizate de stația meteorologică Mărculești Gară, primul îngheț de toamnă se produce în medie după 1 noiembrie, iar primăvara ultimele înghețuri întârzie în medie până la începutul primei jumătăți a lunii aprilie.

Durata medie a intervalului anual de zile fără îngheț însumează peste 200 de zile.

Principalele elemente climatice (temperatură, vânturi, precipitații) sunt cele care caracterizează Terasa Călărași și pentru interpretarea lor folosim datele furnizate de stația meteorologică a Municipiului Călărași.

Vara este caracterizată prin timp senin, uscat și călduros, ca urmare a influenței aerului continental uscat și fierbinte adus de anticiclonii din est sau pătrunderii maselor de aer tropical din Africa de Nord, în luna iulie, temperaturile cresc peste 23 de grade Celsius, ajungând în luna august, uneori la 39-40 de grade Celsius.

Datorită reliefului său de câmpie, monoton din punct de vedere hipsometric, durata medie anuală a strălucirii soarelui oscilează în jurul a 2.250 ore. O valoare ceva mai ridicată se înregistrează spre zona Dunării, exprimându-se printr-un aport energetic în jur de 127 kcal/cm² pe an.

Semestrul cald al anului (aprilie - septembrie) deține ponderea principală sub raportul numărului de ore de strălucire a soarelui (circa 70%), în medie, aproximativ 1600.

În semestrul rece (octombrie - aprilie), valorile medii ale numărului de ore de strălucire a soarelui, variind în jur de 650 ore, sunt mult mai mici comparativ cu cele caracteristice sezonului de vegetație, ca urmare a creșterii frecvenței nebulozității stratiforme și a cețurilor determinate de inversiunile termice. Iernile sunt relativ reci, marcate uneori de viscole puternice, au în general un strat de zăpadă discontinuu și instabil, fiind sub dominarea maselor de aer rece din nord-est ale Crivățului, zăpada este viscolită pe câmp și troienită în comună sau pe vâlcele și crovuri.

Înghețul, ca fenomen caracteristic intervalului rece al anului se semnalează frecvent. Deosebit de dăunătoare sunt înghețurile târzii de primăvară, care surprind în plină dezvoltare plantele tinere, foarte sensibile la asemenea răciri, și cele timpurii, din cursul toamnei, care se produc când unele plante nu și-au încheiat încă ciclul vegetativ. Durata medie a intervalului anual de zile fără îngheț însumează peste 200 zile. Stratul de zăpadă persistă mai puțin pe teritoriul comunei datorită încălzirilor ce se produc în timpul iernii: în medie, începe să se depună în a doua jumătate a lunii decembrie și se topește la începutul lunii martie. În cursul sezonului rece, stratul de zăpadă atinge cea mai mare grosime la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie în mod obișnuit, grosimile stratului de zăpadă sunt relativ reduse, totuși, în anumiți ani, condițiile atmosferice au determinat producerea unor ninsori abundente și așternerea unui strat deosebit de gros (1-1,5 m).

Uneori, sub influența maselor de aer mai cald din sud-est, primăvara apare foarte devreme producând topirea zăpezii. Uneori se produc ploi frecvente, alteori vânturi uscate și puternice. Toamna are în general două aspecte: la începutul lunii septembrie este uscată, iar în octombrie, noiembrie, relativ ploioasă.

Conform încadrării biogeografice teritoriul județului Călărași se situează în regiunea stepă. Din punct de vedere al provinciilor floristice județul Călărași se află în Provincia danubiano-pontică. Flora și fauna județului Călărași sunt caracteristice zonelor de stepă și silvostepă, fiind direct influențate de starea factorilor de mediu din județ și de acțiunile antropice. La nivelul județului Călărași, majoritatea vegetației este reprezentată de culturi de plante tehnice și cerealiere. Vegetația forestieră, care ocupă 4,3% din suprafața județului este formată îndeosebi din speciile: plop euro-american, salcâm, stejar peduncular, ulm, tei, arțar tătăresc. Zona stepei ocupă cea mai mare parte a județului Călărași, și partea de nord și nord-vest a teritoriului municipiului Călărași, fiind caracterizată prin stejar brumariu (Quercus pedunculifora) cu arțar tătăresc (Acer tataricum), dispersate între terenurile agricole și areale restranse de pajiști secundare stepice cu firuță cu bulb (Poa bulbosa), firuță bărboasă (Andropogon ischaemum), nagară (Stipa capillata), peliniță (Artemisia austriaca), laptele câinelui (Euphorbia stepposa).

Vegetația azonală și intrazonală este specifică luncii Dunării.

Vegetația azonală este caracterizată prin zăvoaie de luncă alcătuite din salcie și plop, sleauri de luncă cu stejar, frasin, ulm, carpen, cărpiniță, vișin turcesc, plante agatoare, viță de vie sălbatică, cătină, lemn câinesc, liană grecească și plantații de plop între care se intercalează pajiști de luncă cu Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis, Agrpyron repens și terenuri cultivate.

La acestea se mai adaugă vegetația higrofilă și hidrofilă a bălților din lunca Dunării.

Flora și faună județului Călărași sunt caracteristice zonei de stepă și silvostepă, fiind direct influențate de starea factorilor de mediu din județ și nu numai.

La nivelul județului Călărași, majoritatea vegetației este reprezentată de culturi de plante tehnice și cerealiere. Vegetația intrazonală este prezentă în lunca Dunării.

Este reprezentată prin asociația de plante halofile cu Salicarnia europaea, Camphorosma annua. Fauna sălbatică a județului Călărași este reprezentată de elemente tipice adaptate agrobiocenozelor din zonele de stepă și silvostepă ca: iepurele, potamichea, prepelița, șopârla de iarbă, șarpele, dihorul de stepă, nevăstuica, șobolan, fazanul, ciocârlie, graur, guguștiuc, porumbel sălbatic, turturică, sturz. Fauna pădurilor de câmpie este alcătuită din exemplare de capfior, cerb, jder de copac, mistreț, viezure, veverițe, câinele enot sau mangutul (Nyctereutes procynoides ussuriensis Matschie), ciocănitoare, bufnițe, porumbel gulerat, sticleți, fazani, melei. Fauna luncilor și lacurilor este reprezentată de vidră (lutra lutra), vulpe (Vulpes vulpes), becațină comună, lișița, rată sălbatică, melci, acvila, șoimul, lebădă.

În iezere și ostroave cuibăresc: pelicanul creț, pelicanul comun, cormoranul mic, cormoranul mare, barza albă, barza neagră, stârcul de noapte, stârcul galben, stârcul de cireadă, lebădă de vară, lebădă de iarnă, egretă mică, egretă mare, lopătarul, țigănușul, pescărușul albastru, rață mică, rață pestriță, rață mare, privighetoarea de zăvoi, fluierari de munte, silvii, silvii cu capul negru, prundarați gulerați mici, scoicari, privighetoarea de zăvoi, mierla, frunzăriță galbenă, gaia neagră, huhurezul mic, ciuful de pădure, caprimulg, prigorii, codalb.

Fauna sălbatică a județului Călărași este foarte bogată în specii de interes cinegetic dintre care menționăm mistrețul, căpriorul, fazanul, iepurele, vulpea.

Pe bălți și lacuri întâlnim specii protejate prin lege dar și specii rare, periclitate pe plan mondial și protejate prin convențiile internaționale (Bonn, Bema, Rio) la care România a aderat.

Acestea sunt cormoranul mic, gâsca cu gât roșu, gârlița mică, rața roșie, pelicanul creț, egreta mică etc. dar și specii de păsări de pasaj sedentare, care și-au găsit aici condiții de hrană, de odihnă și reproducere.

Dintre peștii care populează apele lacurilor și bălților atnintim: carasul, crapul, plătica, bibanul, șalăul și știuca, iar în apele Dunării și Borcei întâlnim somnul, sturionii și scrumbia de Dunăre.

Flora

Formațiile vegetale specifice comunei aparțin zonei stepei, unde din loc în loc sunt insule de păduri de salcâm dispersate între terenurile agricole și arealele restrânse cu pajiști secundare stepice putemic modificate de om. Pajiștile naturale se pot identifica prin prezența următoarelor specii: bărboasă (Agropyum cristatum L), mai rezistentă la pășunat, sunătoare (Hypericum sp.), firuța (Poa bulbosa) pe locuri uscate, pirul gros (Cynodon dactylon), ciulin (Carduus nutans), traista ciobanului (Capsella bursă-pastoris), troscot (Polygonum aviculare), pelin (Artemîșia maritimă). Pe întinsul pajiștilor naturale întâlnim și ciulinul (Carduus nutans), colții babei (Tribulus terestris) sau cucuta (Canium maculatum). Pajiștile secundare derivate se întâlnese pe izlazuri în diferite stadii de inierbare și înțelenire. Pe aceste suprafețe vegetează specii cultivate de om cum ar fi: trifoiul alb (Trifolium repcns), trifoiul roșu (Trifoliul protense), lucerna (Medicago sativa), spareeta (Ono brychis vicii folia), golomățul (Dactylis glomerata).

Multe din speciile arbustive și ierboase prezintă interes medicinal, mugurii, frunzele, florile și fiuctele acestora recoltându-se pentru prepararea unor ceaiuri și în tratamente medicamentoase.

Cele mai comune specii sunt: cicoarea (Cicorium intybus), măceșul (Rosa conina), socul (Sambucus nigra), sunătoarea (Hypericum perforotum), mușețelul (Matricaria chatnomilla), coada șoricelului (Achillea millefolium) și pelinul alb (Artemîșia absinthium).

Vegetația azonală este caracterizată prin zăvoaie de luncă alcătuite din salcie albă și plopi indigeni (alb și negru), la care se adaugă vegetația acvatică din bălți și lacuri reprezentată de: stuf (Phragmites communis), papură (Typha Iatifolia), iarba broaștelor (hydrocharis morsus), vâscul de apă (Myrrophylium spicatum), nuferi albi și galbeni (Nymphae albă și Nuphar luteum).

Locuitorii comunei se ocupă mai mult cu agricultura și creșterea animalelor, cultivându-și terenurile cu grâu (Triticum aestivum), porumb (Zea mays), orz (Hordeum vulgare), ovăz (Avenă sativa) și floarea-soarelui (Helianthus annuus), dar și cu cultivarea legumelor din care amintim: morcovul (Daucus carotă), pătrunjelul (Petroselinum crsipum), mărarul (Anethum graveolens), pătlăgelele roșii (Ly copersicon esculentum), ardeiul (Capsicum annuum), ceapa (Allium cepa) etc.

Prin curți au plantați pomi fructiferi cum ar fi: mărul (Malus domestică), părul (Pyrus communis), gutuiul (Cydonia oblonga), prunul (Prunus domestică), cireșul (Prunus avium) etc și flori precum: laleaua (Tulipa gesneriana), crinul alb (Lilium candidum), zambila (Hyacinthus orientalis), bujorul românesc (Paeonia peregrină) cu petale roșii ca sângele, liliacul (Syringa vulgaris) cu flori albe sau liliachii. La marginea culturilor de grâu, pe malurile canalelor cresc: zmeurul (Rubus idaeus) arbust spinos, cu lăstari târâtori, cu fructe roșii și zemoase și murul de miriște (Rubus caesius) - cu ramuri cu ghimpi slabi și inegali și fructe mari, negre și brumate.

Fauna

În raport cu formele de relief, mediile de viață și vegetația din comună, fauna se poate clasifică astfel: fauna de stepă și fauna acvatică

Speciile reprezentative sunt:

- Rozătoarele, ca: hârciogul (Cricetus cricetus), șoarecele de câmp (microtus arvalis), popândăul (Citelus cite1us) și iepurele de câmp (Lepus europaeus).

- Carnivorele: vulpea (Vulpes vulpes), viezurele (Moles moles) și dihorul de stepă.

- Păsările sedentare, călătoare și de pasaj. Caracteristice Câmpiei Bărăganului sunt: prepelița (Caturnix caturnix), potâmichea (Perdix perdix), care au un areal mai larg și un efectiv mai mare, graurii comuni (oaspeți de vară). Dintre păsările cântătoare, trăiesc cunoscutele ciocârlii de Bărăgan (Melano corypha calondra) și fluierarii (Tringa totanus).

- Reptilele sunt reprezentate de șopârlele de stepă ierboasă, respectiv șopârla cenușie (Lacesta agilis)

Pe alocuri, datorită colonizării în trecut a fostelor păduri din apropierea comunei, apare fazanul comun (Fasianus colchycus), foarte rar, dar și mai rar apare căpriorul.

În baltă trăiesc numeroase păsări de baltă, al căror număr crește în perioada pasajului, cum ar fi: rața mare (Anas platyrhyn) și rața cârâitoare (Anas gueguedula), gâsca de semănătură (Ausen fabalis L), stârcul cenușiu (Ardea cinerea) și stârcul roșu (Ardea purpurea) pe lângă cele din Rezervația avifauflistică Iezer Călărași. Dintre păsările răpitoare foarte rar se mai întâlnește șoimul. Fauna acvatică, care populează balta este reprezentată prin specii de pești de mare valoare economică, renumite în toată regiunea, care au constituit din totdeauna un punct de atracție pentru localnici. Amintim aici crapul (Czprinus carpio) și carasul (carossius carossius), plătica (Abramis bramă), șalăul (Stiyostedion lucioperca), alături de cele care sunt în rezervația avifaunistică Iezer.

Pe teritoriul județului Călărași predominante sunt cernoziomurile.

Astfel, pe direcția est - vest se succed următoarele tipuri: cemoziomuri carbonatice, cernoziomuri, cernoziomuri cambice, cernoziomuri arhiloiluviale și soluri brun roșcate tipice, ultimele pe suprafețe reduse în extremitatea de vest a județului.

Aceste soluri zonale s-au format pe loess sau depozite loessoide.

Solurile aluviale cu diferite texturi sau stadii de gleizare, se întâlnesc în luncile largi ale Dâmboviței, Argeșului și Dunării.

În același lunci, soloneturile ocupă suprafețe destul de reduse.

Fertilitatea ridicată a diferitelor tipuri de cernozioomuri, ca și a solurilor aluviale, care formează împreună peste 97% din suprafață fondului funciar, explică larga folosire în agricultură a acestora, precum și caracterul predominant cerealier al agriculturii.

Solurile reprezentative pentru municipiul Călărași și împrejurimi sunt cemoziomurile argiloaluvionare cam 80%, solurile tutun cenușii închise și cemoziomurile carhonatice.

Întâlnim aici cele mai importante tipuri zonale de sol, prin extensiune și fertilitate ceea ce duce la o folosință multiplă, la o gamă largă de culturi agricole: grâu, floarea soarelui, sfeclă, orz, ovăz, mazăre, tutun.

➢ Infrastructura de transport

Crearea și modernizarea infrastructurii rutiere locale și a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, constituie elemente de bază pentru comunitatea rurală. Acestea sunt necesare pentru a asigura condiții de sănătate, protecția mediului, accesibilitatea și, în general, condiții optime de trai. Infrastructura asigură, de asemenea, premisele pentru dezvoltarea unei economii rurale competitive.

Conform datelor INS, în anul 2011 Romania, dispunea de o rețea de drumuri comunale (cu o lungime de 31.639 km) din care 48% erau drumuri pietruite și 29% drumuri de pământ (fiind de multe ori impracticabile în perioadele cu precipitații).

Investițiile în infrastructura de transport vor facilita mobilitatea populației și a bunurilor, reducerea costurilor de transport de mărfuri și călători, îmbunătățirea accesului pe piețele regionale, creșterea eficienței activităților economice, economisirea de energie și timp, creând condiții pentru extinderea schimburilor comerciale și implicit a investițiilor productive.

Dezvoltarea rețelelor de transport va facilita, de asemenea, cooperarea interregională și va contribui semnificativ la creșterea competitivității întreprinderilor/firmelor și a mobilității forței de muncă și prin urmare, la o dezvoltare mai rapidă a României pe ansamblu, dar și a fiecărei regiuni în parte.

Ca măsuri de dezvoltare locală, aceste priorități le considerăm de importanță majoră, asigurarea accesibilității pentru toate localitățile arondate comunei noastre, asigurarea unui transport în condiții de siguranță pentru cei care utilizează acest serviciu public.

Teritoriul comunei este deservit de căi de comunicație rutieră și ferată.

Principalele rețele de circulație și transport existente sunt reprezentate la nivelul comunei de următoarele drumuri:

• DN3A - ce face legătura între București și Constanța;
• DJ 213A - ce face legătura între Iezeru, Perișoru și limita județului Ialomița;
• DC11 - drum comunal ce face legătura între strada Parcului și DN3A;
• Străzile de interes local din comună.

Dezvoltarea rețelei de circulație, prin modernizarea arterelor existente din comuna Perișoru, parte integrantă a planului urbanistic joacă un rol important în dezvoltarea socială a localității, prin punerea în valoare a resurselor naturale. Stabilirea amplasamentelor noilor obiective comerciale, social-culturale și de locuire comuna Perișoru se va face ținându-se seama și de folosirea rețelei de străzi rurale existente, asigurându-se caracterul multifuncțional al arterelor modernizate.

Pe lângă drumurile de importanță națională și chiar internațională, în comuna Perișoru, o importanță deosebită o au drumurile publice de importanță locală și județeană.

Acestea au fost supune in ultimii ani unui proces de modernizare care a constat în nivelare, pietruire și asfaltare.

Drumurile publice la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale a comunei Perișoru se întind pe o lungime totală de 91,50 km, din care:

• drumuri naționale 12,00 km
• drumuri județene 22,00 km
• drumuri comunale 57,50 km.

Din cei 91,50 km, cât măsoară rețeaua de drumuri, 17,00 km sunt modernizați, iar 74,50 km sunt pietruiți (în principal străzile comunale).

Acest lucru se datorează proiectelor locale de reabilitare a drumurilor derulate în ultimii ani. În aprilie 2012, întreaga rețea stradală a satului Perișoru a fost asfaltată.

Drumurile publice din intravilanul comunei, aflate în administrarea comunei, se întind pe o lungime totală de 57,50 km, reprezentând 63% din drumurile publice la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale. Acestea sunt asfaltate ori pietruite în procent de 100%.

Drumurile publice din extravilanul comunei, aflate în administrarea Consiliului Județean Călărași, se întind pe o lungime totală de 22,00 km.

Străzile din comuna Perișoru se clasifică în raport cu traficul și funcțiunile pe care le îndeplinesc astfel:

1. a) străzi principale;
2. b) străzi secundare;

Reabilitarea străzilor de interes local, sporirea capacității de circulație prin mărirea numărului de benzi, fiind străzi principale, cade în sarcina administrației comunei Perișoru. Zona străzilor din localitate include partea carosabilă, acostamentele, șanțurile, rigolele, trotuarele, spațiile verzi, suprafețele adiacente pentru parcare și suprafețele necesare amplasării anexelor acestora.

Siguranța circulației

Pe traseul drumurilor ce traversează comuna Perișoru, s-au prevăzut indicatoare rutiere cu rol de avertizare, orientare, dirijare și interdicție, astfel încât să prevină utilizatorii asupra pericolelor potențiale, cât și a informării și dirijării lor către destinația dorită. Amplasarea indicatoarelor de circulație va respecta condițiile impuse de serviciul circulației din cadrul Administrației de Drumuri - Poduri Călărași și Poliția Rutieră.

Reglementări privind zona drumurilor

Realizarea în zona drumului public a oricărei construcții sau instalații în orice scop se face cu respectarea legislației în vigoare privind amplasarea și autorizarea executării construcțiilor și numai cu acordul prealabil al administratorului drumului.

În zona drumului public este interzisă amplasarea de construcții, panouri publicitare sau instalații, care nu aparțin drumului public și care periclitează siguranța circulației. O importanță deosebită pentru modernizarea comunei Perișoru și ridicarea gradului de civilizație o reprezintă legătura rutieră, care trebuie să se desfășoare în condiții cât mai sigure, pe orice vreme, să asigure un grad cât mai mic de poluare. Praful provocat de autovehiculele ce se deplasează pe drumurile neamenajate este cu mult mai nociv decât cantitatea de gaze de eșapament a autovehiculelor, care se deplasează pe drumul public din intravilanul comunei Perișoru.

Colectarea și evacuarea apelor din zona drumurilor, execuția de podețe și reabilitarea celor existente, este o cerință de bază pentru viabilitatea căilor de comunicații din comună.

Condițiile de avizare impuse cu privire la execuția unei lucrări în zona drumurilor, din satele comunei Perișoru, sunt obligatorii și trebuiesc respectate. Proiectarea, construirea sau amenajarea căilor de acces la drumurile publice se face potrivit legislației în vigoare, de către cei interesați, cu acordul prealabil al administratorului drumului și Poliției Rutiere.

Deținătorii construcțiilor sau instalațiilor acceptate sunt obligați să execute, pe cheltuiala lor, demolarea, mutarea sau modificarea acestora avându-se în vedere corelarea cu cota părții carosabile a străzii rurale, dacă aceste operațiuni sunt impuse de modernizarea, întreținerea sau exploatarea străzii.

Infrastructura de transport feroviară

Calea ferată București - Constanța, Magistrala parte componentă a Coridorului IV

Pan-european, deservește localitatea Perișoru prin stațiile de cale ferată Perișoru, Jegălia și punctele de oprire pentru călători „Recolta” și „Ogoarele”.

➢ Infrastructura de utilități

2. În comuna Perișoru (sat Perișoru) există sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă pe toate străzile comunei compus dintr-o rețea de distribuție apă în lungime de circa 14 km. din care 2.848,08 ml sunt țevi din otel, restul de cca. 11.151,92 sunt din PIED, 12 puțuri forate și două gospodării de apă:

• gospodăria de apă nr. 1 este formată din rezervor stocare apă cu capacitatea de 500 m.c. – construcție betonată
• gospodăria de apă nr. 2 este formată din rezervor stocare apă cu capacitatea de 30 m.c. – rezervor din fibră de sticlă montat semiîngropat

Pe rețeaua de apă sunt 26 cămine de vane existente.

În prezent, 1450 locuințe sunt conectate la rețeaua de alimentare cu apă.

1. În comuna Perișoru nu există sistem centralizat de canalizare și nici stație de epurare a apelor uzate menajere. Colectarea apelor uzate menajere de la populație și instituțiile de interes public și privat se realizează în fose septice proprii, care sunt vidanjate periodic. Fosele de diferite tipuri realizate în pământ, au efecte defavorabile de poluare asupra solului și subsolului.
2. Comuna Perișoru nu dispune de o rețea de alimentare cu gaze naturale, iar alimentarea cu căldură a locuințelor se realizează în mare parte cu sobe sau centrale termice pe combustibil solid (cărbune, lemn).

Clădirile instituțiilor publice din localitate beneficiază de rețea termică proprie utilizând în principal centrale electrice, pe lemne sau motorină.

1. Gospodăriile, instituțiile și societățile comerciale sunt racordate la rețeaua de distribuție a energiei electrice.

Teritoriul comunei Perișoru este străbătut de linii aeriene de transport și distribuție a energiei electrice de 400 kV, 220 kV, 110 kV și 20 kV. Toate satele comunei beneficiază de rețele de alimentare cu energie electrică prin intermediul unei linii aeriene de medie tensiune 20KV.

Distribuția energiei electrice de joasă tensiune 0,4 KV, se realizează cu ajutorul rețelelor aeriene care sunt deservite de 13 posturi de transformare de mică capacitate.

La rețeaua de alimentare cu energie electrică sunt conectate 1.279 locuințe.

În comună există rețea de iluminat public care se întinde pe o lungime de 57.50 km.

1. Infrastructura de telecomunicații din comuna Perișoru este bine dezvoltată. În ultimii ani domeniul telecomunicațiilor a cunoscut un ritm accelerat de dezvoltare, aspect care se datorează în principal apariției și promovării unor produse și servicii noi și a diversificării celor existente. Cea mai mare rată de dezvoltare s-a înregistrat în domeniul serviciilor de internet și al telefoniei mobile. Cu toate acestea, potențialul în domeniul telecomunicațiilor este încă departe de a fi epuizat.

Telecomunicațiile sunt reprezentate în toate satele de la nivelul comunei.

Telefonia fixă și mobilă este asigurată de operatorii TELEKOM, VODAFONE, RCS&RDS și ORANGE.

Distribuția în comună se realizează cu linii aeriene de telecomunicații montate cea mai mare parte în comun cu stâlpii de electrificare.

În privința accesului la internet și la serviciile de telecomunicații calitativ superioare, s-a reușit de către operatori, să se asigure furnizarea de servicii de internet, fiind posibilă conectarea chiar și în zonele periferice, furnizori fiind S.C. Global Tehnic și Tehnic S.R.L.

Furnizori cablu TV: TELEKOM, RCS&RDS și Ministerul Tehnologiei și Comunicațiilor.

1. În prezent, activitatea de salubrizare se face de către societatea REBU SA, existând contracte încheiate cu populația, taxa pentru colectarea gunoiului achitându-se la primărie.

Colectarea deșeurilor de la populație și de la agenții economici se face din poartă în poartă, deșeul fiind colectat în europubele.

Lucrările de administrare și întreținere a domeniului public (curățarea șanțurilor, lucrări de întreținere drumuri, colectarea deșeurilor de la coșurile publice și transportarea lor în spațiul special amenajat, cosirea ierbii) se realizează cu 6 angajați ai primăriei.

➢ Fondul locuibil

Locuințele sunt așezări vechi care și-au continuat existența pe aceleași vetre din primele etape de populare pe aceste meleaguri.

Cea mai mare parte a locuințelor sunt de tip individual.

Numărul de locuințe existente la nivelul comunei a rămas constant, la nivelul comunei Perișoru existând aproximativ 1860 locuințe. Acest lucru se constată și în cazul suprafeței locuibile. La sfârșitul anului 2020 suprafața locuibilă a ajuns la 86.706 m².

Tentativele de diversificare a ofertei culturale și de atragere a publicului, de educare a gustului pentru cultură, sunt relativ noi și încă insuficiente. Cu toate acestea, nu se poate să nu se aprecieze faptul că bibliotecile, muzeele, teatrele, instituțiile de învățământ și cele de cercetare se implică tot mai activ în viața comunității, cu acțiuni și evenimente noi care au drept obiectiv atragerea publicului, formarea acestuia față de instituțiile de profil și de actul cultural.

Infrastructura culturală este formată din:

• un cămin cultural;
• 4 biserici.

Căminul cultural

Rolul cultural jucat de aceste instituții s-a concretizat în foarte multe activități artistice, în constituirea de formații de dansuri, corale, instrumentale, în consacrarea unor rapsozi populari, în serbările școlare, în aniversări și comemorări, în reuniuni culturale, în întâlniri cu personalități ale artei și științei etc.

Relativa izolare a localității între Călărași, Lehliu și Fundulea a menținut tradițiile străvechi, respectul pentru util și frumos în tot ceea ce se întreprinde.

Comorile de artă populară și tradițiile folclorice sunt echivalente cu frumusețea peisajului și cu bogățiile noastre naturale, ceea ce conferă localității o distinctă personalitate în cadrul județului Călărași. De-a lungul timpului, comuna Perișoru s-a remarcat prin numeroase participări la concursuri ale Ansamblului Folcloric local ce au adunat și prezentat pe scenele Festivalurilor de folclor numeroase cântece și dansuri populare, ocupând locuri fruntașe. În prezent, în cadrul căminului cultural din satul Perișoru funcționează Centrul Papi, Biblioteca comunală, sala de festivități și sala de spectacole.

Biserici

- Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- sat Perișoru – renovată în anul 2022 învelitoare tablă turle; în anul 2021 a fost reabilitată structura de rezistență

- Biserica „Sfinții Arhargheli Mihail și Gavril”- sat Tudor Vladimirescu

- Biserica „Sfânta Paraschiva” - Jegălia

- Biserica „Sfântul Dumitru” – Mărculești

Turism

Din punct de vedere etno cultural, județul Călărași este unul dintre cele mai diversificate din țară. O serie de tradiții populare se mai păstrează încă și revigorate, ele ar putea sta la baza unei viitoare dezvoltări a turismului rural.

Comuna Perișoru este una dintre comunele avantajate din județ, din acest punct de vedere având mai multe obiective turistice. Comparativ cu localitățile învecinate, comuna Perișoru se poate bucura de prezența unor obiective turistice ce ar putea constitui o direcție de dezvoltare a economiei locale. Herghelia Jegălia atrage turiști cu prilejul desfășurării concursurilor hipice de sărituri obstacole ce se desfășoară anual. Conacul „Pribegeanu”- declarat monument istoric din categoria arhitectură de către Ministerul Culturii și Cultelor începând cu anul 2004 și Stațiunea de Cercetări Silvice Bărăganul - efectuarea de cercetări experimentale pentru precizarea tehnicii perdelelor forestiere de protecție și refacerea pădurilor din Bărăgan.

Evenimente locale:

• Ziua comunei Perișoru care se sărbătorește în fiecare an în data de 15 iulie.

Sport și agrement

În satele Perișoru și Tudor Vladimirescu copiii au locuri de joacă amenajate.

De asemenea, pentru petrecerea timpului liber, în centrul comunei se găsește parcul central.

Tot în comuna Perișoru găsim și:

• 1 teren de sport
• 1 bază sportivă

Domeniul asistenței și protecției sociale este un domeniu cu implicații foarte puternice în viața economico-socială, în cadrul căruia se pot distinge mai multe problematici sau subdomenii, dintre care cele mai importante sunt protecția copilului, protecția persoanelor adulte cu dizabilități, protecția persoanelor vârstnice, protecția victimelor violenței în familie.

Asistența socială este o parte a protecției sociale și are drept obiectiv protejarea persoanelor care, din motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să își asigure nevoile sociale, să își dezvolte propriile capacități și competențe pentru a se integra social. Accesul la beneficii și servicii sociale reprezintă un mijloc de întărire a coeziunii sociale și de reducere a excluderii sociale.

Gradul de civilizație și dezvoltare a unei societăți se măsoară în mod determinant și prin sistemul de protecție socială existent în societatea respectivă, prin măsura în care mecanismele de redistribuire a veniturilor și sistemul serviciilor sociale reușesc să asigure un nivel de trai acceptabil și șanse egale de participare la viața socială pentru toți cetățenii.

➢ Sănătate

Sănătatea publică este un concept a cărui semnificație a evoluat de-a lungul timpului de la preocuparea strictă asupra controlului bolilor infecțioase, sănătății mediului, ocrotirii sănătății grupelor defavorizate și educației pentru sănătate la o abordare comprehensivă a stării de sănătate a populației. La nivelul comunităților rurale accentul se pune pe accesul cât mai facil la servicii de sănătate, precum și nivelul de calitate al actului medical.

Din acest punct de vedere, comunitățile locale au nevoie de infrastructură de sănătate și resurse umane, starea de sănătate a populației fiind dependentă de starea și calitatea factorilor de mediu, de standardul de viață creat de comunitate cât și de gradul de acces al populației la resursele comunității. Instituțiile și serviciile de interes public sunt reprezentate inegal în satele componente, cu excepția satului Perișoru, reședința de comună. Din datele existente la nivel județean rezultă faptul că în comuna Perișoru există infrastructura de bază furnizării serviciilor medicale către populație.

Comuna Perișoru dispune de un dispensar medical uman ce are în componență un cabinet de medicină generală încadrat cu un medic de familie și o farmacie. În ceea ce privește persoanele specializate medical se poate aminti de un medic de familie, un farmacist și patru cadre medicale cu nivel de pregătire mediu. Aceste cadre medicale și farmacie deservesc atât populația din satul Perișoru și cartierele aferente, cât și pe cea din Tudor Vladimirescu și Mărculești Gară.

➢Asistență socială

Serviciile sociale sunt acordate prin intermediul compartimentului de Asistență Socială din cadrul primăriei comunei Perișoru, care prin angajații săi rezolvă problemele sociale ale locuitorilor comunei indiferent de etnia, sexul, apartenența politică sau religioasă a solicitanților.

Serviciile acordate au drept scop prevenirea situațiilor de dificultate sau risc în care se poate afla individul și/sau comunitatea la un moment dat și se concretizează în:

- identificarea, consilierea și sprijinirea persoanelor singure și familiilor vulnerabile de pe raza comunei Perișoru;

- evaluarea nevoilor copilului și familiei;

- planificarea și facilitarea accesului la suport;

- efectuarea de anchete sociale.

Conform datelor furnizate de către Compartimentul de asistență socială al comunei Perișoru, în prezent există un total de 14 persoane vârstnice cu venit mic, 40 persoane care beneficiază de asistent personal și 37 persoane care beneficiază de indemnizație.

➢ Prestații sociale

Potențialul natural și factorii de producție existenți în zonă au favorizat dezvoltarea agriculturii, care reprezintă principala ramură a economiei locale. Fiind situată într-o zonă preponderent agrară, comuna Perișoru dispune de soluri fertile, bogate în substanțe nutritive, majoritatea sunt cernoziomuri cu enclave de cernoziomuri carbonice, ultimele regăsindu-se pe podul de câmpie.

În zona centrală a terasei sunt prezente cemoziomuri de fâneață.

Terenurile agricole formate pe loess necesită irigații bogate.

Statisticile existente la nivel județean conduc către concluzia potrivit căreia majoritatea terenurilor agricole se află, ca urmare a derulării procedurilor de constituire și reconstituirea a dreptului de proprietate, în proprietate privată. În ceea ce privește terenurile afectate folosinței agricole la nivelul comunei Perișoru, acestea însumează 83,13% (17.958 ha).

Principalele culturi agricole sunt cerealele pentru boabe. În ceea ce privește celelalte modalități de utilizare a terenului agricol, precum și practicarea altor culturi, acestea sunt sporadice, întrucât condițiile pedoclimatice sunt mai puțin favorabile dezvoltării acestor tipuri de activități.

În ce privește structura suprafeței fondului funciar după modul de folosință, situația acestuia se prezintă astfel:

Tabelul nr. 4 – Modul de folosință pe suprafața agricolă

Sursa: Compartiment Registru agricol

Fondul funciar al comunei Perișoru însumează o suprafață totală de 21.346 ha.

Din totalul suprafeței ponderea cea mai ridicată revine terenurilor agricole 83,13% (17,958 ha). Terenurile neagricole însumează 3.388 ha (15,87%).

Acestea sunt reprezentate de:

• terenuri ocupate de păduri - 987 ha;
• terenuri ocupate de ape - 263 ha;
• drumuri și căi ferate - 403 ha;
• curți și contrucții – 1711 ha;
• terenuri neproductive - 24 ha.

În cadrul terenurilor agricole, ponderea cea mai mare o dețin terenurile arabile (97,8%). Restul de 2,2% este reprezentat de terenuri agricole ocupate de pășuni și fânețe - 277 ha (1,57%), vii - 71 ha (0,39) și livezi - 44 ha (0,24%).

Zona de locuințe este alcătuită din 5 subzone distincte, respectiv satul Perișoru și cartierele Prodasem, Jegălia Gară și Herghelie, satele Tudor Vladimirescu și Mărculești-Gară.

Localitățile contemporane fiind dezvoltate pentru marea majoritate a construcțiilor de locuit cu un regim de înălțime preponderent parter, au un aspect modern, existând și un număr relativ extins de construcții P+1 realizate în ultimii ani, dar care, din păcate, nu sunt reprezentative din punct de vedere al imaginii arhitecturale specific zonei.

Dezvoltarea fondului de locuințe s-a făcut prin ocuparea unor terenuri libere în urma aplicării Legii Fondului Funciar și acordării unor parcele de aproximativ 1000 mp.

Suprafața cultivată în prezent este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 5 – Principalele culturi din comuna Perișoru

Sursa: Compartiment Registru agricol

Principalele culturi

*Sursa: Compartiment Registru agricol

Producția agricolă este reprezentată în principal de către cultura de porumb, urmată de producția de rapiță, producția de floarea soarelui, soia și lucernă.

Creșterea animalelor este o activitate care se desfășoară în unități agricole de mici dimensiuni și în gospodării individuale.

În comuna Perișoru principalele categorii de animale care reprezintă sectorul zootehnic sunt definite de către bovine, caprine, porcine.

Tabelul nr. 6 – Principalele animale din comuna Perișoru